Crișul Alb între Gurahonț și Ineu

Situl Natura 2000 ROSCI0294 „Râul Crișul Alb între Ineu și Gurahonț” este o arie naturală protejată situată în partea de nord a județului Arad, integrată complet în teritoriul acestuia. Amplasamentul său este bine delimitat geografic, cuprins între coordonatele 46º 21′ 18” latitudine nordică și 22º 7′ 14” longitudine estică, la altitudini ce variază între 105 și 189 metri, situându-se în regiunea biogeografică Continental – Panonică. Suprafața totală a sitului este de 1229 hectare și se întinde pe mai multe unități administrative: Bârsa, Bocsig, Buteni, Dieci, Gurahonț, Ineu și Sebiș.

Râul Crișul Alb își are izvorul în Munții Bihor, pe pantele estice, sub vârful Cartezul, la circa 900 metri altitudine. Are un curs general de scurgere de la est spre vest, schimbându-și direcția spre nord-vest după confluența cu râul Cigher. Primul sector, până în zona orașului Brad, este caracterizat printr-un curs torențial cu albie îngustă, apoi valea se lărgește și prezintă numeroase meandre, cu excepția sectorului îngustat de chei dintre Halmagiu și Gurahonț. Panta râului scade progresiv, ajungând până la 0,03% în apropiere de granița cu Ungaria. Crișul Alb primește numeroși afluenți pe ambele maluri, printre care Bucuresci, Luncoiu, Ribita, Baldovin, Sighişoara, Hălmagiu, Sebiş și Cigherul.

Din punct de vedere hidrografic, bazinul Crișului Alb poate fi împărțit în trei sectoare distincte: sectorul superior (zona montană), sectorul mijlociu (zona dealurilor) și sectorul inferior (câmpia). Sectorul superior se remarcă printr-un relief accidentat și o litologie variată, incluzând gresii, calcare și șisturi cristaline, cu numeroși afluenți care izvorăsc din Munții Bihor, Găina, Codru-Moma și Zărand. Sectorul mijlociu corespunde golfului depresionar Zărandului, în care bazinul devine asimetric, dominat de afluentul Cigher cu o suprafață hidrografică importantă de 670 km². Sectorul inferior se extinde în Câmpia Crișului Alb, unde râul formează meandre puternice și brațe părăsite.

Afluentul cel mai mare al Crișului Alb, Cigherul, izvorăște din Munții Zărandului și are un profil similar cu Crișul Alb: o rețea dendritică, asimetrie în sectorul inferior și o cursă sinuoasă. Pentru regularizarea debitului, pe Cigher a fost construită acumularea Tauț în 1970, cu o capacitate de peste 33 milioane de metri cubi și o suprafață de 240 hectare. Acest lac are roluri multiple: atenuarea inundațiilor, irigații, piscicultură și agrement.

Situl ROSCI0294 a fost instituit prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007, ulterior modificat și completat, ca parte a rețelei ecologice europene Natura 2000. Ca Sit de Importanță Comunitară, are ca obiectiv principal conservarea speciilor și habitatelor de valoare europeană, menționate în formularul standard al sitului.

Printre habitatele protejate se numără comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile, care acoperă o zonă largă de la câmpie până în zone montane și alpine (cod 6430), dar și păduri aluviale specifice cu specii precum Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (cod 91E0\*). În ceea ce privește fauna, situl găzduiește specii importante și protejate, precum vidra (Lutra lutra), buhaiul de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata), broasca țestoasă de lac (Emys orbicularis) și diverse specii de pești autohtoni: murgoiul (Gobio albipinnatus), petrocul (Gobio kessleri), porcușorul de vad (Gobio uranoscopus), mreana vânătă (Barbus meridionalis), dunarița (Sabanejewia aurata) și tiparul (Misgurnus fossilis).

Acest sit este esențial pentru menținerea echilibrului ecologic al zonei, oferind un habitat natural pentru speciile protejate și contribuind la conservarea diversității biologice pe întregul sector al râului Crișul Alb între Ineu și Gurahonț. De asemenea, reprezintă o zonă importantă pentru protejarea resurselor de apă și pentru gestionarea durabilă a ecosistemelor acvatice și terestre din regiune.

Sursa: ananp.gov.ro