Mergând dinspre comuna Mihai Viteazul către nord, traversând satul Cheia și apoi pe traseul care trece prin apropierea carierei de calcar exploatată pentru Fabrica de ciment din Turda, ajungi la una dintre cele mai remarcabile atracții naturale din România, respectiv Cheile Turzii.

Cheile Turzii reprezintă o imponentă fisură în stratul de calcar ce formează creasta ce veghează spre vest Depresiunea Transilvaniei. Adâncimea acestei rupturi în stânci atinge 350 de metri, iar lungimea lor se întinde pe 3,5 kilometri. Ele au apărut prin săparea Văii Hășdate care le străbate. Odată cu adâncirea văii, în diferite nivele de stagnare, au luat naștere în versanții pârâului diverse forme carstice, peșteri și arcade, contraforți, turnuri etajate pe întreaga înălțime a cheilor etc.

În total, în Cheile Turzii sunt cunoscute 60 de peșteri, crăpături și arcade, vestigii ale unor peșteri prăbușite, toate de dimensiuni reduse. Doar opt dintre acestea depășesc lungimea de 20 de metri, cea mai mare având 120 de metri. Atractivitatea peșterilor derivă din diversitatea lor mare de forme, dispunerea pe cinci nivele diferite și prezența resturilor de animale și numeroase vestigii arheologice, care datează încă din paleoliticul inferior (cultura Prund), epocile cuprului, bronzului și fierului.

Notabil este faptul că cele mai vechi vestigii arheologice au fost găsite în peșterile aflate în partea superioară, în cele de la mijloc regăsindu-se resturi mai recente, iar în cele inferioare, urme istorice. Această constatare marchează precis momentul în care s-a produs procesul de adâncire a văii.

Străbătând cheile pe o potecă îngustă, săpată uneori prin stâncă sau traversând cheile pe podețe suspendate, se pot observa formele carstice amintite pe versanți, fiecare având un nume inspirat de aspectul său. Printre acestea se remarcă Turnul galben ornamentat cu Tisă, Grohotișul mare, Baia zânelor, Peretele uriaș unde crește planta endemică Allium obliquum din familia usturoiului, Lacul Ileana Cosânzeana, Turnul ascuțit, și altele.

Peșterile din zonă sunt, de asemenea, notabile. Peștera Morarilor, Peștera Călăștur sau Lăbășuc, aflată la 751 m altitudine, Peștera Hornarilor cu o lungime de 20 m, Peștera Modoloaie, și Peștera ungurească, situată la 560 m altitudine, cea mai mare dintre ele având 75 m lungime.

Peștera ungurească a devenit cunoscută pentru descoperirile arheologice vestice, presupunându-se că aici preoții romani din Potaissa (Turda) ar fi oficiat ceremonii religioase.

De asemenea, documente din 1703 menționează Peștera ungurească ca adăpost pentru o cete de răzvrătiți conduși de căpitanul Nichita Balica, un lider popular al oastei lui Francisc Rakoczi al II-lea, care s-a ridicat împotriva stăpânirii habsburgice. Conducând o mică cete de țărani răsculați, Balica ataca noaptea garnizoanele austriece care controlau Turda.

Cheile Turzii sunt atrăgătoare nu doar datorită aspectului lor spectaculos și morfologiei capricioase, ci și prin diversitatea și interesul prezentate de vegetația lor bogată; aici se găsesc 997 de specii floristice, reprezentând mai mult de un sfert din totalul aproximativ 3300 de plante care cresc în România.

În aceste chei se regăsesc relicte terțiare și glaciare, elemente de stepă, balcanice și mediteraneene. Numeroase plante sunt endemice sau reprezintă rarități la nivel global, cum ar fi Allium obliquum, o specie de usturoi întâlnită exclusiv în Turkestan, Ferrula sadleriana, cunoscută doar în Ungaria de-a lungul Dunării, sau plantele unice precum Aconitum fissurae, Carduus fissurae, Dianthus integripetalus, și altele.

Fauna, în special insectele, prezintă aceeași varietate și amestec de specii. Printre mamiferele care trăiesc în această zonă se numără pietrarul (jderul de piatră), care își găsește adăpost în cele mai adânci scobituri, iar printre cele 67 de specii de păsări, multe sunt rarități, cum ar fi presura de stâncă și cojoica de munte. Lepidopterele (fluturii) sunt specifice Cheilor Turzii, unele dintre ele fiind cunoscute doar în Ural și în apropierea orașului Rijeka din Croația (fluturii din genul Phybalopteryx), fiind remarcabili prin culorile lor frumoase și variate.

Datorită frumuseții peisajului și a interesului floristic și faunistic, Cheile Turzii au fost recunoscute ca monument al naturii și incluse într-o rezervație naturală ce acoperă o suprafață de 125 de hectare.

La intrarea în chei se află Cabana Cheile Turzii, o construcție masivă în stilul vechilor castele. Inițial, între anii 1890 și 1894, pe locul actual al cabanei a fost construită o casă de adăpost de către Societatea Carpatină Ardeleană. În același timp, a fost amenajată o potecă prin chei, distrusă însă în anul 1899 în timpul unei mari inundații, care a afectat și casa de adăpost. Până în anul 1930, din aceasta nu mai exista decât un turn ruinat. În 1934, aceeași societate a început construcția unei noi cabane.