Biserica Mirăuți a fost ridicată în secolul al XIV-lea de către voievodul Petru Mușat și a servit ca prim sediu al mitropolitului țării până la construcția noii catedrale mitropolitane, Sf. Gheorghe, realizată de Bogdan al III-lea.
Potrivit legendei, odată cu edificarea cetății Sucevei în proximitate, a fost construită și biserica Mirăuți, conectate printr-un pod făcut din piei de bivol, traversat de alaiurile domnești cu ocazia ceremoniilor de încoronare și ungere cu mir a voievozilor. Numele bisericii provine de la ceremonia solemnă a miruirii, desfășurată cu fast de către mitropolitul țării.
De-a lungul timpului, biserica a suferit deteriorări semnificative, iar aspectul său actual, conform caracteristicilor arhitecturale și decorative, reflectă o construcție specifică primei jumătăți a secolului al XVII-lea. Restaurarea din perioada 1898-1901 a fost coordonată de arhitectul Romstorfer.
Biserica are un plan triconic, cu turnul clopotniță adăugat la zidul sudic al pronaosului. În arhitectură se regăsesc elemente specifice unei noi etape a stilului moldovenesc, cum ar fi pilaștrii despărțitori între naos și pronaos, brâul de origine munteană (la exterior), înconjurat de două șiruri de cărămizi în formă de zimți, precum și colonetele semicirculare integrate în arce și ferestre în acoladă.
Sursa: București-Suceava și în Nordul Moldovei (Ministerul Turismului, 1977)
