Localitatea Barabant este atestată documentar pentru prima dată în anul 1299, sub denumirea de Villa Baarbanth, iar în 1302 apare cu numele de Villa Barbantina. Din punct de vedere administrativ, până în jurul anilor 1960 a avut propria primărie, iar în prezent este un cartier al municipiului Alba Iulia. Locuitorii s-au ocupat în principal cu agricultura și creșterea animalelor.
Conform „Sematismului de la 1900” redactat de dr. Augustin Bunea, în perioada conscripției episcopului Klein, Barabantul dispunea de o biserică și o casă parohială, iar populația era de 210 suflete. În anul 1900, în Barabant trăiau 597 de greco-catolici, 314 romano-catolici, 2 reformați și 6 evrei. Școala funcționa în casa parohială greco-catolică și era frecventată de 70 de elevi – 37 băieți și 33 fete.
Preotul era Francisc Botan, prim-curatorul se numea Giurgiu Crișan, iar cantor-învățător era Ioan Tănase. Din arhiva parohiei reiese că pe 18 iunie 1922 a început construcția unei noi biserici, pe terenul donat de preotul Francisc Botan, biserică ce a fost sfințită în 1923 de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vasile Suciu, purtând hramul Sfânta Treime. În decembrie 1948, prin decretul 358, regimul comunist a desființat Biserica Greco-Catolică din România, iar proprietățile acesteia au fost împărțite între Stat și Biserica Ortodoxă.
Preotul greco-catolic din Barabant, Basiliu Comiș, a fost alungat, iar în locul său a fost adus preotul Rusu, un greco-catolic convertit la ortodoxie. După Revoluția din decembrie 1989 și abrogarea decretului 358, parohia greco-catolică din Barabant a fost reînființată, însă nu a primit înapoi proprietățile confiscate în 1948. Din acest motiv, parohia a început să funcționeze abia în anul 1996, în a doua zi de Rusalii, datorită eforturilor unei credincioase devotate, Drâmbărean Varvara. Slujbele se oficiau în aer liber, în parcul eroilor din Barabant, iar liturghia era celebrată de preotul Mihalțan Călin.
După aproximativ trei luni, într-o clădire care fusese grajdul fostei primării din Barabant, a fost amenajată o capelă. A fost numit temporar preotul Ioan Limbean. În data de 21 noiembrie 1998 a fost numit ca administrator parohial preotul Alexievici Mihai. La acel moment, comunitatea greco-catolică din Barabant era alcătuită din 42 de familii. Comunitatea ortodoxă a refuzat să retrocedeze biserica către proprietarii de drept și a respins propunerea greco-catolicilor de a împărți biserica pentru slujbe alternative. Mai mult, în anul 2000, ortodocșii au intentat un proces în care au cerut statului să radieze dreptul de proprietate al greco-catolicilor asupra bisericii, solicitare admisă în 2001 prin sentința civilă nr. 839.
În această situație, comunitatea greco-catolică, prin consiliul parohial format din preotul Alexievici Mihai, prim-curatorul Groza Teodor, casierul economist Drâmbărean Carolina, alături de Gotia Ioan, Nemțu Teodor, Tripșa Pamfil, Sămărinean Ioan, Tănase Vasile, Nemeș Ioan, Puican Gheorghe, Drâmbărean Virgi și Tecaru Alexandru, și cu acordul Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Lucian, a decis construirea unei noi biserici cu hramul „Schimbarea la Față”. Din donațiile credincioșilor și ale unor sponsori locali, printre care societatea ALGO SRL condusă de inginerul Mircea Bocan și doamna Francu Suzana, a fost achiziționat un teren și s-au început demersurile pentru ridicarea noii biserici.
Arhitectul Ioan Arboreanu a realizat proiectul de arhitectură, iar inginerul Moldovan Ioan a întocmit proiectul de rezistență. Autorizația de construcție nr. 75 a fost eliberată pe 25 martie 2002 de către Primăria municipiului Alba Iulia, sub conducerea primarului Mircea Hava. Lucrările de construcție au început pe 11 octombrie 2002, iar pe 24 octombrie 2002, după turnarea fundației primare, piatra de temelie a fost sfințită de Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Lucian.
Sursa: grecocatolicabarabant.wordpress.com
4 out of 5 stars
bazate pe 0 comentarii
Dacă ați vizitat acest loc împărtășiți câteva impresii
scrie comentariu