Tradiţia orală menţionează existenţa unui schit din lemn în prima jumătate a secolului al XVIII-lea pe locul actualei Mănăstiri Crasna, dar nu există documente care să confirme acest lucru. Singura mențiune apare într-un îndrumător din Arhivele Centrale din București, care spune că Schitul Crasna ar fi existat înainte de 1745 și a fost rectitorit în 1828. Biserica din cărămidă şi piatră a fost construită între 1824-1828 de Marele Postelnic Constantin Potlogea şi cumnatul său, Polcovnicul Panca, și sfințită în 1829 cu hramurile "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" și "Izvorul Tămăduirii". Episcopul Chesarie al Buzăului a încurajat ctitorul să continue construcția unei mănăstiri.
Postelnicul Constantin, devenit monah la Mănăstirea Ghighiu, a donat întreaga sa avere Schitului Crasna, iar fiul său Nicolae a urmat exemplul tatălui în 1836, intrând în monahism sub numele Nil Schimonahul. Pictura bisericii a fost realizată în 1834, iar catapeteasma din lemn de tei, aurită, a fost lucrată la Viena în 1838.
Schitul a prosperat și a devenit un centru de învățământ pentru copiii din sate. Secularizarea averilor mănăstirești din 1863 a dus la declinul schitului, iar jaful din 1916 și incendiul din 1920 au lăsat schitul în ruină. Între 1922-1939, Ieromonahul Nicon Covrig a început renașterea schitului, recuperând bunurile și proprietățile. Prosperitatea a continuat sub Protosinghelul Ilarie Stănescu și Ieromonahul Damaschin Duru, iar sub Patriarhul Justinian Marina, biserica și clopotnița au fost restaurate, fiind resfințite în 1958.
În 1961, regimul comunist a modificat statutul schitului, devenind afiliat Parohiei Izvoarele și numit Biserica izolată, monument istoric, Crasna. Starețul Damaschin Duru a fost înlocuit de Ieromonahul Irodion Caraman. În 1967, Patriarhul Justinian Marina a adus aici doi monahi de la Schitul Slănic, marcând o perioadă de refacere și înflorire. Sub conducerea lor, schitul a construit noi clădiri și a restaurat biserica veche.
Obștea schitului a continuat să crească, mulți tineri fiind atrași de viața duhovnicească de aici. În 1990, s-a pus piatra de temelie a unei noi biserici, sfințită în 1998 de Patriarhul Teoctist. Clădirea include un paraclis dedicat Sfinților Români, sfințit în 2007, și o bibliotecă cu peste 10.000 de volume. Între 2002-2005, s-au construit un altar de vară, chilii și un cabinet medical.
Sursa: manastireacrasna.com
