Remarcabil monument de arhitectură medievală, Biserica Goleștilor a fost ctitorită de Stroe Leordeanu, mare vistier şi jupâneasa sa Vișa, în anul 1646. Biserica are plan dreptunghiular, cu absida altarului poligonală, asemănător planului folosit ca model al bisericii Gherghița, ctitoria lui Matei Basarab.
Turla cu acoperișuri suprapuse pe care o menționa în însemnările sale, Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei-, s-au dărâmat în urma cutremurului de pământ din 14-octombrie - 1802. Prezența anterioară a turlei clopotniței de peste pronaos şi a celei de peste naos este dovedită atât de urmele de zidărie din pod cât şi de existența scării de acces practicate în peretele nordic.
Interiorul bisericii este compartimentat în: pronaos, naos şi altor, naosul fiind separat de pronaos prin zid plin, străpuns de ușă, element constructiv caracteristic secolelor anterioare.
Structura exterioară a monumentului se individualizează prin prezența celor patru contraforturi, brâul median format din cărămizi dințate încinge biserica, împărțind biserica şi fațadele în două registre: superior - marcat prin firide oarbe, semicirculare, punctate cu discuri ceramice, rozete şi linii curbe -
și registrul inferior segmentat in panouri dreptunghiulare decorat cu o pictură imitând cărămizile aparente.
O impresionantă gamă de motive decorative reprezintă dovada incontestabilă a artei cioplitorilor români din secolul al-XVII-lea, meșterul pietrar Stoica, al cărui nume este dăltuit sub cornișa, pe contrafortul nord-vestic al bisericii şi pe fereastra altarului, a încrustat pe ancadramentele ușilor şi ferestrelor împletituri terminate în cruce, acolade, flori stilizate etc.
De un mare rafinament artistic, iconostasul din lemn de tisă sculptat şi policromat impresionează prin amplul registrul decorativ în care predomină elementele vegetative şi prin icoanele împărătești, adevărate capodopere de pictură bisericească.
Ctitorie a Goleștilor, biserica avea să fie martora unui eveniment cu larg răsunet în viața spirituală a celui de al treilea deceniu al veacului al XIX-lea. În altar Dinicu Golescu, I.H. Rădulescu şi Stanciu Căpățâneanu jură să realizeze obiectivele Societății Literare înființarea de școli în limba română tipărirea de cărți și deschiderea unui teatru național românesc.
În pronaos, sunt îngropați, printre alţii, marii cărturari lordache şi Dinicu Golescu, cu soțiile lor, precum şi trei din cei patru frați Golești: Ştefan, Nicolae, Radu. Lucrările de restaurare întreprinse de stat au constat din acoperirea cu șiță de brad (1947-1979) si construirea zidului de incintă (1944)
Text preluat din istoricul bisericii afișat la intrare
