Mănăstirea cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil este una dintre cele mai vechi din România, cu începuturi nedocumentate clar, ceea ce a dus la pierderea detaliilor inițiale. Se crede că Mihai Viteazul a fost unul dintre ctitori, iar mănăstirea a fost reconstruită substanțial de Matei Basarab și Diicu Buicescu în 1645. Tradiția spune că Matei Basarab a ridicat mănăstirea ca recunoștință pentru scăparea de turci.
În secolele XVII-XVIII, mănăstirea era cunoscută pentru bogățiile sale și a fost închinată Mănăstirii Cutlumuș din Muntele Athos. A suferit avarii semnificative în secolele XVIII-XX din cauza jafurilor, războiului și cutremurelor. În 1976, Ieromonahul Visarion Coman și câteva maici au început restaurarea complexului, deteriorat grav după cutremurul din 1977.
În perioada 1980-1981, au fost restaurate biserica și alte clădiri, iar mănăstirea a fost consolidată și acoperită cu tablă de aramă. Interiorul bisericii a fost pictat de Nicolae Pană în 1937, iar repictarea a fost susținută de Episcopul Nichita Duma și alți binefăcători. Mănăstirea are un muzeu cu o colecție de artă veche românească, incluzând icoane, obiecte decorative și cărți ilustrate.
În prezent, mănăstirea găzduiește 40 de maici, stareță fiind Stavrofora Iulia Băgăceanu, iar slujitor Pr. Nicolae Bălășoiu.
Sursa: www.episcopiaslatinei.ro
