Palatul principilor ardeleni, un monument istoric și artistic construit între secolul al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea, se distinge prin dimensiunile sale monumentale, având o lungime de aproape 100 de metri, și prezintă stilul arhitectural al Renașterii transilvănene. Inițial, acesta a servit drept reședință episcopală și sediu pentru o găștii capitulare. În mijlocul secolului al XVI-lea, regina Isabella și Ioan Sigismund au realizat o reconstrucție completă, iar ulterior, între 1571 și 1599, familia Báthory l-a extins. Mihai Viteazul a folosit palatul ca reședință între noiembrie 1599 și 4 august 1600. În 1601, clădirea a fost deteriorată de armatele lui Basta, dar a fost restaurată de Gabriel Bethlen și Gheorghe Rákóczy I. În perioada 1658-1662, palatul a suferit distrugeri semnificative din cauza armatelor turco-tătare.
Ultimele eforturi de restaurare au fost făcute de către Mihail Apafi, ultimul principe al Transilvaniei, însă acestea au avut un succes limitat. După 1700, austriecii au preluat restaurarea, utilizând inițial palatul pentru o comisie austriacă responsabilă de impozite, organizarea minelor și a monetăriei din Alba Iulia, apoi transformându-l în cazarmă.
În 1975, cu ocazia aniversării a 375 de ani de la prima unire a apărărilor române, a fost adăugat un basorelief din bronz pe fațada palatului, reprezentând simbolic "Încoronarea lui Mihai Viteazul", o creație a sculptorului local Horia Flămându.
Sursa: Itinerar turistic Brașov - Sibiu - Alba Iulia (Ministerul Turismului, 1982)
//
Palatul Principilor Transilvaniei este o clădire monumentală, lungă de aproape 100 de metri, care a trecut de-a lungul timpului prin multe transformări.
Începuturile palatului datează din secolul al XIV-lea, când a fost construit ca reședință episcopală și sediu al unei școli capitulare. La mijlocul secolului al XVI-lea, palatul a fost refăcut din temelie de regina Isabelle și fiul său Sigismund.
În timpul lui Mihai Viteazul, palatul a fost reședința domnitorului. După uciderea lui Mihai Viteazul, armatele lui Basta au distrus palatul, care va fi refăcut abia în timpul principilor Gabriel Bethlen și Gheorghe Rákoczi I.
Sub Rákoczi I, palatul a fost extins și amenajat cu încăperi luxoase, decorate cu plăci de teracotă smălțuite, oglinzi de Murano, mobilă fină, tapiserii și fresce.
În anii 1658, 1661 și 1662, armatele turco-tătare devastează și incendiază palatul. Ultimul principe al Transilvaniei, Mihai Apafy, a încercat să facă reparațiile necesare, dar n-a reușit decât în mică măsură.
După anul 1700, austriecii au reparat palatul, fiind folosit la început ca reședință a unei comisii autriece, iar după aceea clădirea a fost transformată în cazarmă.
În prezent, palatul este un muzeu care găzduiește expoziții de artă și istorie.
Sursa: turism.apulum.ro