Construită în secolul al XVIII-lea, Casa Dosoftei, cunoscută și sub numele de "Casa cu arcade", reprezintă cel mai vechi edificiu laic asociat cu domnia. În perioada 1967-1969, aceasta a fost restaurată, fiind situată în apropierea zidului care înconjura cândva vechea Curte domnească. Edificiul adoptă stilul caselor negustorești, având portice orientate spre stradă, specific orașelor moldovenești. Volumul simplu și paralelipipedic, acoperit de un acoperiș în patru ape, include două încăperi boltite și un portic înalt cu cinci arcade orientate spre stradă.
Similaritatea stilistică a Casei Dosoftei cu dughenilele din Istanbul, întâlnite în cartierele cu influențe turcești și în alte regiuni din apropierea Mării Negre (precum Georgia), este notabilă. Partea din spate a clădirii servește drept depozit, în timp ce galeria din față, deschisă pe arcade, era folosită pentru expunerea mărfurilor destinate vânzării pe parcursul zilei.
Numele "Casa Dosoftei" provine de la faptul că a găzduit, pentru o perioadă, tiparnița mitropolitului Dosoftei. Această tiparniță, adusă din Rusia cu sprijinul cărturarului moldovean Nicolae Milescu, a devenit necesară după distrugerea tiparniței lui Verlaam în 1642. Dosoftei, mitropolit al Moldovei între 1671 și 1686, a fost un poliglot cunoscut, traducător prolific și primul învățat care a promovat în mod curajos utilizarea limbii române în cultul bisericesc. Prin reformele sale, el a contribuit semnificativ la evoluția limbii și culturii române, fiind autorul primei opere în versuri tipărite în limba română, "Psaltirea pre vers tocmită" (1673), și al lucrării ample "Viața și petrecerea sfinților".
În 1686, a plecat în exil în Polonia, unde avea să-și încheie existența chinuită de o adâncă dorință pentru țara și neamul pe care îi slujise cu devotament.
Astăzi, în această construcție găzduiește Secția de literatură română veche a Muzeului de literatură a Moldovei, care expune diverse lucrări, printre care "Liturghierul" tipărit de Macarie în 1508, prima tipăritură de pe teritoriul țării noastre; "Apostolul", cel mai vechi manuscris românesc datat în 1560, în care textul românesc alternează cu cel slavon; "Cazania sau Cartea românească de învățătură" tipărită la Iași în 1643; cea mai veche copie a cronicii lui Grigore Ureche din aproximativ 1665, "Letopisețul Țării Moldovei"; o copie de la începutul secolului al XVIII-lea a "Letopisețului Țării Moldovei" de Miron Costin; un Hronograf din secolul al XVIII-lea care a aparținut lui Mihail Eminescu; un exemplar în limba germană (1771) a operei lui Dimitrie Cantemir "Descriptio Moldaviae"; manuale didactice, printre care se remarcă "Manualul de patriotism tălmăcit și adăugat" de Iancu Nicola, tipărit la Iași în 1829 etc. În muzeu, se mai găsește și o machetă a unei tiparnițe din secolul al XVII-lea.
În fața clădirii muzeului, poate fi admirată statuia cărturarului Dosoftei, realizată în bronz de sculptorul I. Bârleanu în 1975.
Sursa: Municipiul Iași și împrejurimi (Ministerul Turismului, 1980)
