În imediata vecinătate a Pieței Unirii se găsește Muzeul Unirii, amenajat în palatul care a fost ultima reședință din Iași a domnitorului Al.I. Cuza.
Clădirea, unul dintre cele mai vechi edificii laice monumentale din oraș, a fost construită în 1808 de inginerul Boyordi pentru familia lui Costache Catargiu, logofăt în Muntenia pe vremea domnitorului Ioniță Sandu Sturza (1822-1828).
După 1837, casa a devenit proprietatea fruntașului unionist moldovean Mihail Cantacuzino - Pașcanu, care a efectuat o serie de modificări și adăugiri. În această locuință, Societatea "Unirea" și-a ținut ședințele secrete, fiind înființată la 6 iunie 1858. Aici a avut loc și a doua ședință a Comitetului unionist din Iași, în care au participat lideri precum M. Kogălniceanu, Al.I. Cuza, Cantacuzino - Pașcanu, Anastasie Panu, pentru discutarea măsurilor necesare realizării unirii.
După alegerea lui Cuza ca domnitor al Moldovei (5 ianuarie 1859) și până la 26 octombrie 1862, când capitala s-a mutat la București în urma realizării unirii și pe plan administrativ, clădirea a fost închiriată de stat pentru a servi ca locuință domnitorului.
În 1959, Muzeul Unirii a fost inaugurat în această clădire cu ocazia sărbătoririi centenarului acestui important eveniment.
Muzeul Unirii prezintă, printr-o tematică complexă ilustrată cu un bogat material documentar, lunga luptă a poporului român pentru constituirea statului român unitar. Astfel, ideea unirii celor trei țări românești este demonstrată prin documente încă din vremea cronicarilor și reprezentanților școlii ardelene și până la marile personalități ale secolului al XIX-lea.
Expoziția legată de domnitorul Al.I. Cuza cuprinde o serie de lucrări valoroase, documente, mărturii, precum și obiecte care au aparținut domnitorului și soției sale, Doamna Elena Cuza. De asemenea, se pot vizita salonul de primire al familiei domnitorului, cabinetul său de lucru, holul de onoare și sala de consiliu ale fostei reședințe domnești, în care se păstrează mobilierul original.
Sursa: Municipiul Iași și împrejurimi (Ministerul Turismului, 1980)
