Urcând pantele dealului Cetățuia, se ajunge la mănăstirea cu același nume, situată pe platoul de deasupra dealului (la o altitudine de 209 m). Mănăstirea Cetățuia, amplasată pe locul unei vechi cetăți, reprezintă un complex monumental remarcabil în peisajul artistic al fostei capitale moldovene. Silueta ei impunătoare pare să servească drept o fortăreață protectoare pentru oraș, similar cu rolul vechii cetăți care a vegheat asupra așezării de la poalele înălțimii în veacurile anterioare formării statului feudal al Moldovei.
Construcția mănăstirii Cetățuia a fost inițiată în 1669, pe timpul domniei lui Gheorghe Duca, iar finalizarea lucrărilor a avut loc în 1672, întârziind cu aproape doi ani din cauza răscoalei izbucnite împotriva lui Duca și a marii boierimi. Ansamblul mănăstirii include, pe lângă biserica sa, fosta locuință personală a lui Gheorghe Duca, denumită și palatul domnesc, amplasată în partea nord-estică a incintei, clădirea egumeniei pe latura sudică și vechea chilie domnească în partea de răsărit a curții. Toate aceste construcții sunt înconjurate de ziduri solide, având o înălțime de până la 7 m și o grosime de 1,40 m. Intrarea principală în mănăstire se află pe latura sud-estică a incintei, sub turnul clopotniță.
Cu ziduri puternice și turnuri de apărare, Mănăstirea Cetățuia a servit drept refugiu pentru mai mulți domnitori în scopul salvării vieții și averilor lor. De exemplu, în 1686, după expediția regelui polonez Ioan Sobiețchi, domnitorul Constantin Cantemir controla doar partea de sud a Moldovei, restul țării fiind ocupat de polonezi și tătari. Pentru siguranța sa, domnitorul s-a stabilit la Mănăstirea Cetățuia.
Marele cărturar și mitropolit Dosoftei a găsit refugiu pentru o perioadă la Cetățuia. Pe o carte de ritual, el a consemnat următoarea informație: "Scris la Cetățuia la 7182 (1674) iunie 23".
În aceeași locație, domnitorul Mihail Racoviță s-a adăpostit când trupele austriece au atacat Iașii la începutul celei de-a treia domnii (1716-1726). Aici, Mihail Racoviță a rezistat până când 3000 de tătari de la mănăstirea Aroneanu au venit în ajutor. Cu sprijinul lor, detașamentul austriac a fost înfrânt, iar căpitanul Ferentz a fost capturat și decapitat. Pentru a marca victoria, domnitorul Mihail Racoviță a ridicat o cruce de piatră lângă mănăstirea Cetățuia, unde au fost aruncați austriecii uciși de tătari. Crucea, numită "a lui Ferentz" de către popor, se află și astăzi pe marginea drumului ce duce la Ciurea și reprezintă unul dintre cele mai fascinante monumente din țară.
Între 1821 și 1822, când Moldova a fost ocupată de turci, numeroase incendii au izbucnit în Iași. La 9 iulie 1822, turcii au dat foc unei case de pe malul Bahluiului, iar din cauza vântului puternic, focul s-a răspândit până la mănăstirile Cetățui și Galata, care au fost distruse de flăcări.
Datorită proastei administrări și a incendiilor, la începutul secolului trecut, mănăstirea Cetățuia se afla în ruină. Reparațiile efectuate între 1827 și 1837, precum și cele din anul 1844, nu au fost însă suficiente.
Restaurarea întregului complex de construcții de la mănăstire a început în 1910 și s-a finalizat doi ani mai târziu. În timpul acestui proces, turlele bisericii au fost acoperite cu structuri piramidale asemănătoare celor de la biserica Trei Ierarhi, conform modelului propus de Lecomte de Nouy, dar au fost ulterior înlocuite cu acoperișuri rotunde.
Casa domnească, construită de Duca vodă pentru curtea sa, prezintă caracteristicile obișnuite ale caselor domnești și boierești din secolul al XVII-lea, cu excepția faptului că parterul înălțat este situat deasupra unui spațiu gol, în care au fost amenajate diverse galerii secrete și sălițe ce pot fi apărate individual. Astfel, clădirea contribuie la sistemul general de apărare, fiind un element de ultimă rezistență după căderea incintei în mâinile dușmanilor.
Egumenia, aflată pe latura sudică a curții, este mai mică decât casa domnească și constă într-un singur parter înalt și o pivniță cu două etaje. Arhitectura acesteia are influențe generale bizantine, cu predominanța elementelor gotice în ornamentație. Grosimea zidurilor de piatră ajunge până la 1,40 m.
În interiorul egumeniei, sala gotică, cunoscută sub numele de trapezărie, a fost păstrată intactă și reprezintă cel mai valoros element arhitectonic al ctitoriei lui Duca Vodă.
Biserica mănăstirii, finalizată în 1672, este considerată o simplă copie a bisericii Trei Ierarhi din punct de vedere al planului, structurii și elevației. Totuși, se distinge prin absența completă a ornamentei sculpturale elaborate la exterior, manifestând o mare sobrietate și măsură, reflectând un gust arhitectonic mai sigur și o concepție mai echilibrată în spiritul tradiției arhitecturii moldovenești.
Similar cu Trei Ierarhi, structura bisericii cuprinde o navă cu două intrări laterale, pronaosul separat de naos prin trei arcade, abside laterale în arc de cerc la naos pe interior și poligonale în interior, și un altar cu aceeași formă ca absidele laterale, dar mai spațios. Dimensiunile bisericii sunt aproape identice cu cele de la Trei Ierarhi, având lungimea, lățimea și înălțimea monumentelor similare. Cele două turle prezintă aceeași dispunere ca și la Trei Ierarhi. La ambele biserici se regăsesc în exterior 7 contraforți, două registre separate printr-un brâu răsucit, ocnițe în două etaje la registru de sus, precum și tamburi stelate la bazele turlelor. Diferențele între aceste biserici constau în boltirile mai simplificate ale Cetățuii, absența celei de-a doua reduceri de diametru a turlelor, prezentă la Trei Ierarhi, și brâul din piatră, mai bine evidențiat, încadrat de o friză ornamentată cu frunze sculptate în relief, contraforții plasați sub brâu și firidele din registrul superior mai discrete decât la Trei Ierarhi.
Pictura interioară, realizată în 1673, a fost restaurată în secolul al XIX-lea. Se remarcă precizia desenului, umanitatea gesturilor și compozițiilor, precum și bogăția elementelor decorative.
În această biserică este înmormântat Gheorghe Duca.
Cuhnea (bucătăria) domnească reprezintă unicul exemplar rămas în țara noastră de acest gen, evidențiindu-se prin turnul lanternă de formă cilindrică care domină partea superioară a construcției.
Sursa: Municipiul Iași și împrejurimi (Ministerul Turismului, 1980)
