Aici, unde Oltețul iese din munți, după ce străbate cheile sălbatice ce despart munţii Căpăţînii de munții Parângului, se întinde larga depresiune a Polovragilor, unde din vechime s-a aşezat un sat şi o mănăstire.
Viața omenească la Polovragi, este atestată din cele mai vechi timpuri. Recentele descoperiri arheologice au scos la iveală mărturii ale strămoşilor noştri geto-daci, deasupra pietrei în poiana lui Padeș unde a fost descoperită o fortăreață militară datând din secolul II înainte de Hristos, iar la poalele muntelui pe şesul unde este aşezată şi mănăstirea a existat o înfloritoare aşezare civilă.
Localitatea Polovragi - cu acest nume a intrat în istorie - poate fi o criptogramă dacică nedescifrată încă. În conştiinţa localnicilor se păstrează vie legenda că aici locuiau nişte vraci (medici ce împărțeau poporului leacuri tămăduitoare), ca şi aceia, că zeul Zamolxis a locuit în peştera Polovragi după înfrângerea dacilor de către romani, plângând mereu soarta poporului său.
Cele mai noi cercetări stabilesc vechimea mănăstirii la anul 1504-1505, în timpul domnitorului Radu cel Mare, ctitori fiind Radu Comisu şi Pătru Spătaru, fii marelui boier Danciu Zamona, care scrie în pisanie "am ridicat acest sfânt lăcaş în cinstea
adormirii maicii domnului ca să fie de pomenire pentru noi şi urmaşii noştri".
La anul 1629 în timpul domnitorului Alexandru Iliaş, mănăstirea intră în posesia jupânului Danciu Pîrîianu Milescu care era ban al Olteniei. În anul 1643 Danciu Pîrîianu Milescu, face o restaurare cu ajutorul domnitorului Matei Basarab, refăcându-i bisericii zidurile şi bolțile care erau deteriorate (spune cronicarul).
În 1647 Danciu Pîrîianu a fost trimis de domnitor capughehaie (ambasador) la Constantinopol, care fie de frică, că nu se mai întoarce în țară, fie din evlavie că s-a întâlnit cu Patriarhul Pisie al lerusalimului, închină mănăstirea cu averi cu tot, Sfântului Mormânt.
După legendă, aşezarea mănăstirii datează din timpuri mai vechi fiind la început o biserică din lemn şi câteva chilii în care se nevoiau anumiți pustnici. Biserica din lemn este atestată şi de cronicarul Paul de Alep, sirianul care-l însoțea pe patriarhul Macarie al Antiohiei în vizită prin ţara noastră (1654-1657).
Timp de aproape 50 de ani a fost închinată sfântului mormânt din lerusalim, la anul 1693 fiind răscumpărată de domnitorul Brâncoveanu cu trei pungi de galbeni de la Patriarhul Dostiei al lerusalimului. Aceasta este atestată pe larg de inscripția scrisă deasupra uşii de la intrare în pronaos.
După planul domnitorului a fost refăcută biserica, i s-a înălțat turla, s-a adăugat pridvorul în față, stil brâncovenesc, s-au refăcut chiliile, clopotnița, zidul de incintă, s-a pictat biserica după tradiția bizantină în frescă, împodobindu-se cu torțe obiectele necesare.
De aici mănăstirea Polovragi îşi continuă viața monahală ca metoh al Mănăstirii Hurezu, sub îngrijirea Arhimandritului loan, nu însă fără a întâmpina greutăți. În tot timpul stăpânirii austriece asupra Olteniei a fost trecută în rândul mănăstirilor corespunzătoare fortificațiilor defensive. Generalul Steinville a ales-o drept reşedinţă, adăpostind între zidurile ei şi un batalion de ostaşi (1718-1739).
Mai târziu mănăstirea a fost prădată de cîrjalii, trupe tâlhăreşti ale lui Pasvantoglu, 27 aprilie 1802, legenda spune că, călugării au ascuns odoarele mănăstirii în albia Oltețului.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica este zidită în stil bizantin, are formă trilobată cu abside laterale, pictura în frescă este foarte importantă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuția tehnică, fiind executată de primii elevi din şcoala brâncovenească de la Horezu între anii 1698-1705.
În nordul incintei se află o portiță de lemn pe care se poate intra în curtea bisericii bolniței, ctitorie a episcopului Clement şi egumenului Lavrentie, 1732-1738. Pictorii din şcoala brâncovenească, loan şi Gheorghe, sunt semnați la proscomidie.
Prin purtarea de grijă a arhiepiscopiei Craiovei, în frunte cu înalt Prea Sfințitul Mitropolit doctor IRINEU POPA, mănăstirea este bine întreținută, îmbrăcată în haină de sărbătoare. Astfel mănăstirea Polovragi, constituie un loc privilegiat pentru căutătorii de istorie, cultură, linişte sufletească şi meditaţie religioasă.
Text preluat din istoricul mănăstirii afișat la intrare
