Parohia Cornetu este localizată în satul Sălcuţa, orașul Titu, județul Dâmbovița, sat atestat documentar pentru prima dată în 1766. În apropierea Sălcuței au existat sate înglobate ulterior, printre care și Cornetu, atestat în 1645 și 1723. Numele său provine de la o pădure de corni defrișată în jurul mijlocului secolului XX.
Biserica din Sălcuța, cu hramul Sf. Nicolae, este o construcție veche, probabil având 250-300 de ani. Nu există date exacte despre anul construirii sau ctitor, iar biserica este realizată din lemn pe temelie de cărămidă, cu acoperiș de tablă galvanizată. Sfânta Masă este din stejar, iar clopotnița, separată, este construită din lemn și scândură.
Biserica este situată la nord de sat, între drumurile vechi, fiind construită pe terenul unui fost arendaș, Pavel Băică, posibil ctitor. În 1938, a fost reparată din contribuțiile enoriașilor și dotată cu o clopotniță nouă și un clopot donat.
Din arhiva Mitropoliei Ungro-Vlahiei, dosar nr. 1691, filele 261-262 aflăm următoarele: în anul 1835, Sălcuţa făcea parte din plasa mijlocului, cu biserica din lemn cu hramul Sf.Nicolae, slujitor preotul Stoica. În anul 1841 biserica Sălcuţa este pe moşie moştenească cu 111 familii, preot Stoica mort la 4 ianuarie 1842. În anul 1853 biserica Sălcuţa este pe proprieteate moştenească cu 100 de familii, cătunele Spălăturile şi Cornetu se îmbisericeau tot la biserica din Sălcuţa. În anul 1862, biserica Sălcuţa deserveşte cătunul Cornetu cu 84 de familii şi satul Spălăturile cu 44 de familii, toţi mergând la aceeaşi biserică.
În anul 1870, nu se mai numeşte Cornetu sau Sălcuţa ci Spălăturile cu 128 familii, slujitori preoţii Hristea duhovnicul şi Toma Ionescu. În anul 1875 apare din nou cu numele de Sălcuţa (Cornetu) cu 80 de familii slujitori Hristea hirotonit în 1853 şi Toma hirotonit în 1858. În anul 1893 după datele protoieriei judeţului Dâmboviţa, com. Cornetu, cătunul Sălcuţa, biserica filială cu 2 de familii, biserică construita de enoriasi şi reparată în anul 1832 tot de enoriaşi, are ca slujitor pe preot Toma Ionescu, mort la 1900. Preoţi slujitori au urmat pe rând preotul Stan, preotul Ioan, preotul Lucian de la Boteni-Dâmboviţa şi preotul Constantin Mihăilescu”.
Biserica are forma unei arce, fără picturi interioare, dar împodobită cu icoane. Clopotnița este construită din zid și țeavă metalică, iar clopotul are 120 kg.
În satul Sălcuța există un cimitir militar de onoare, unde sunt înmormântați aproximativ 100 de soldați români și străini căzuți în bătălia de pe Argeș din 1916. Terenul a fost donat în 1917 de Ecaterina Emil Ghica.
Sursa: Micro Cornetu de George Vlăsceanu
