Numele mănăstirii provine de la pârâul Bezdin, situat în apropiere, care formează mlaștini cu stufăriș în partea vestică, creând un peisaj pitoresc. Mănăstirea era odată ascunsă în pădurea deasă din jur, dar pădurea s-a retras acum spre Mureș, lăsând un spațiu între digul din spatele mănăstirii și malul Mureșului.
Conform documentelor istorice, construcția mănăstirii a început în 1539, prin eforturile lui Iovan Iaksici din Nădlac, sub arhimandritul sârb Ioasaf Milutinovici și cu ajutorul credincioșilor.
În timpul ocupației otomane a Banatului, mănăstirea a fost incendiată de turci, dar călugării au continuat să slujească într-o biserică de lemn până la construirea bisericii actuale, după 1690, în stil bizantin. Ansamblul mănăstiresc, cu biserica „Adormirea Maicii Domnului” și chiliile construite între 1750-1800, a fost un reper important pentru comunitatea sârbească din Imperiul Austro-Ungar.
Anul 1740 a adus o nouă perioadă de dezvoltare sub egumenul Teodosie Veselinovici, care a fugit aici din Serbia cu obștea sa, aducând cu ei Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Muntele Athos.
În 1753, pictorul Ştefan Tenețchi a pictat iconostasul bisericii, iar în 1755 s-a executat lemnăria și s-a donat o masă de marmură. Conacul mănăstirii avea peste 52 de încăperi în 1771, incluzând o capelă și o trapeză, iar 16 călugări slujeau acolo.
În 1802, pictorul Jacov Orfelin a realizat un nou iconostas, iar în 1833 au avut loc lucrări de reparații importante. Între 1912-1922, pictorul sârb Ștefan Alexici a creat compoziții picturale mari, acum la Vicariatul Ortodox Sârb din Timișoara. Aici se găsesc și părți din pictura iconostasului și o mare parte a bibliotecii mănăstirești.
Sursa: www.cniptarad.ro
