Tibiscum (Tibisco, Tibiscus, Tibiskon) a fost o așezare dacică și apoi un oraș în Dacia romană, cunoscut ca municipiu (municipium Tibiscensium) în timpul împăratului Gallienus (253-268), fiind ridicat la acest rang probabil sub Septimiu Sever (193-211). Orașul se afla la ieșirea râului Timiș din munți și vărsarea râului Bistra, la Jupa, lângă Caransebeș, județul Caraș-Severin.
Despre castrul roman se cunosc multe date, fiind identificat de acum două secole.
Amplasat la intersecția a două drumuri imperiale importante care legau Sarmisegetuza de Dierna și Lederata, orașul și castrul s-au dezvoltat datorită câmpiei fertile și poziției comerciale și strategice.
După cucerirea romană, a fost construit un castru auxiliar din piatră pe malul Timișului, iar în secolul II d.Chr. fortificația a fost extinsă spre vest și sud. Inițial, castrul era construit din pământ.
Cercetările sistematice ale castrului au identificat 3-4 niveluri antice, cel mai recent fiind după retragerea aureliană. Din 1985, cercetările s-au axat pe studiul principiei, orientată NE-SV și cu dimensiuni de 36/31 m. Faza de pământ a castrului a fost cercetată de M. Moga și ulterior de D. Benea, la o adâncime de 1,80-2,00 m.
Urme arheologice din secolul VI-VII au fost descoperite atât în castrul de piatră, cât și în așezarea civilă. Cea mai veche ceramică descoperită în castru este dacică.
Inițial, lângă castru s-au construit ateliere de olărie și fierărie ale armatei, iar ulterior s-au stabilit familiile soldaților, formând o așezare civilă la nord, de-a lungul râului Timiș (punctul La Drum – Zăvoi; Cetate sau Peste Ziduri).
În timpul lui Septimius Severus sau Caracalla, așezarea civilă a primit rangul de municipium. Aici au fost cercetate mai multe clădiri cu urme de locuire romană târzie.
Sursa: cnipt-caransebes.ro