VTG logo
  • Results: 0
  • Conacul Drugănescu
    Conacul Drugănescu © Alex Petrescu
  • Conacul Drugănescu
    Conacul Drugănescu © Alex Petrescu
  • Conacul Drugănescu
    Conacul Drugănescu © Alex Petrescu
  • Conacul Drugănescu
    Conacul Drugănescu © Alex Petrescu
  • Conacul Drugănescu
    Conacul Drugănescu © Alex Petrescu

Conacul Drugănescu

Conac curte

pe scurt

Str. Punții 2

1731-1735, reconstr. 1940-1941, (Ulterior Târnoveanu- Ştirbei)

raportează o problemă
Orice sugestie de îmbunătățire a conținutului sau corectare a erorilor este binevenită. Mulțumim!
Atenție nu esti logat!

La 35 km nord-vest de București, în satul Stoenești, comuna Florești-Stoenești, se află un fost muzeu de etnografie și artă populară, parte a Muzeului Județean „Teohari Antonescu” din Giurgiu. Situat pe malul stâng al râului Sabar, edificiul este un monument de arhitectură brâncovenească construit între 1710-1715 de Gavril Drugănescu, fost mare vornic de Târgoviște. De-a lungul timpului, clădirea a suferit numeroase modificări și extinderi, inclusiv sub conducerea arhitectului Gheorghe M. Cantacuzino în anii 1940-1942, precum și restaurări majore între 1965-1967.


În 1971, muzeul a fost inaugurat ca muzeu etnografic al Câmpiei Dunării, devenind ulterior proprietatea Episcopiei Giurgiului. Acesta găzduia colecții valoroase despre viața rurală, etnografia și arta populară din zonele Vlăsia, Burnas, Lunca Dunării, Valea Mostiștei și Bărăgan. Expozițiile erau organizate în 13 săli, cu o suprafață totală de aproximativ 600 mp, și includeau porturi tradiționale, țesături, ceramică, prelucrarea lemnului și metalelor, precum și ocupații tradiționale.


La nivelul superior, erau expuse obiecte de artă populară, ordonate tematic pentru a ilustra evoluția și diversitatea lor. Sala centrală atrăgea atenția prin scoarțe din lână, țesături de in, cânepă, bumbac și borangic, precum și prin costume populare specifice zonelor Ilfov și Vlașca, deosebindu-se prin piese precum fote, cătrințe și cămăși cu altiță.


La demisol, erau prezentate meșteșuguri precum prelucrarea lemnului, metalelor, ocupații tradiționale și industria casnică textilă, alături de o sală dedicată obiceiurilor populare. Ceramica populară provenea din centre locale precum Pisc, Brătulești, Odobești sau Oboga, iar atelierul olarului de la Pisc demonstra tehnicile de prelucrare.


Muzeul a reprezentat un punct de atracție pentru specialiști și publicul larg până în 2004, când a fost retrocedat descendenților familiei Știrbey și ulterior vândut unei firme private. În 2012, clădirea a fost achiziționată de Episcopia Giurgiului, revenind în patrimoniul județean. Monumentul rămâne un simbol important al patrimoniului cultural și artistic al zonei.

Sursa: floresti-stoenesti.ro

Alex Petrescu
3 săptămâni în urmă

COMENTARII

0

4 out of 5 stars

bazate pe 0 comentarii

Review data

Spuneți părerea

Dacă ați vizitat acest loc împărtășiți câteva impresii

scrie comentariu

Recent reviews