Istoria Centrului Național de Artă „Tinerimea Română” este legată de obținerea independenței României în 1877, care a adus un val de entuziasm și spirit de sacrificiu. În această atmosferă, un grup de elevi de la Liceul Matei Basarab a fondat o societate literară și științifică sub îndrumarea școlii, având scopul de a educa tineretul în spirit patriotic, cultural și creștin, denumită „Tinerimea Română”.
După înființarea societății, membrii au început să caute surse de documentare. Au reușit să cumpere manualul „Les merveilles de la Science” de Louis Figuier, care a devenit un ghid important în activitatea lor. După ce au absolvit liceul și au intrat la Universitate, acești membri au continuat să fie animați de aceleași idealuri patriotice.
Profesorul Nae S. Dumitrescu, un om plin de energie și entuziasm, a avut un rol crucial în conducerea societății, devenind președintele ei pentru multe decenii. Principalul obiectiv al „Tinerimii Române” a fost să stimuleze elevii merituoși prin concursuri pe diverse domenii, oferindu-le premii și medalii.
Concursurile au început în 1885 la nivel local, extinzându-se ulterior la nivel rural și secundar. Ele includeau inițial competiții culturale, apoi au fost adăugate concursuri de lucru manual și sportive. Concursurile erau menite să pună în valoare abilitățile intelectuale și artistice ale elevilor, iar în 1897 a avut loc primul concurs de limbă română.
Lectura a fost intens încurajată prin oferirea de cărți ca premii. De asemenea, excursiile organizate pentru elevi și profesori aveau scopul de a vizita locuri istorice importante pentru România, cum ar fi excursia din 1928 la Călugăreni.
„Tinerimea Română” a organizat conferințe cu personalități culturale de seamă, precum Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Octavian Goga și George Enescu. În perioada interbelică, societatea a desfășurat activități comemorative și omagii aduse eroilor naționali.
Concursurile de artă și muzică au avut un mare succes, stimulând interesul pentru arta populară. Între 1888 și 1944, „Tinerimea Română” a avut și o revistă proprie, care reflecta activitățile societății și viața socială. Profesorul Vasile Pârvan a fost unul dintre conducătorii revistei.
În 1924, a fost pusă piatra de temelie a Palatului Societății „Tinerimea Română” pe un teren oferit de Primăria București, iar construcția a fost coordonată de arhitecta Virginia Haret-Andreescu. Clădirea era multifuncțională și a fost finalizată în 1935, deși eforturile financiare au fost considerabile.
După al Doilea Război Mondial, regimul totalitar a afectat negativ societatea și clădirea sa. Ulterior, ea a fost atribuită organizațiilor de tineret comuniste, care au extins activitățile artistice, iar din 1947 a funcționat sub „Ansamblul Artistic al Tineretului”.
După Revoluția din 1989, Voicu Enăchescu a preluat conducerea „Tinerimii Române” și a luptat pentru recunoașterea instituției. În 1991, cu sprijinul Ministerului Culturii, societatea și-a recăpătat numele și renumele de odinioară. După ani de restaurare, „Tinerimea Română” este astăzi Centrul Național de Artă.
Sursa: tinerimearomana.ro
