Mânăstirea Strehareț se află în nordul orașului Slatina, lângă Liceul Agricol. De la magazinul „Oltul”, se poate ajunge pietonal urmând un traseu pe strada Nicolae Bălcescu, apoi pe strada Tudor Vladimirescu, trecând pe lângă Biserica Sf. Nicolae și cimitirul Strehareți.
Mânăstirea Strehareț, cu o vechime de peste 340 de ani, este un loc de reculegere și rugăciune pentru generații de olteni, situată într-un loc liniștit și pitoresc lângă pădure și râul Olt.
Starețul Serafim de la Mânăstirea Deleni, menționat în primele documente, a fost ctitorul Mânăstirii Strehareț. În ciuda zvonurilor despre moartea sa, Serafim a fost mutat la Buzău, devenind Episcop al Buzăului și colaborând cu frații Mihalcea Căndescu.
Episcopul Serafim a început construcția mânăstirii cumpărând teren și cărămidă, demonstrând o devotare remarcabilă față de acest proiect religios și personal.
Radu Vodă Leon a sprijinit construcția mânăstirii, oferindu-i Episcopului Serafim moșii și scutiri de taxe, iar mânăstirea a fost închinată Mitropoliei din București în 1668.
Documentele și cercetările au clarificat că Episcopul Serafim este ctitorul mânăstirii, eliminând confuzia care îl includea pe Mitropolitul Varlaam. Serafim a continuat să întărească și să înzestreze mânăstirea după posibilitățile sale.
T. G. Bulat concluzionează că Episcopul Serafim a murit între decembrie 1671 și februarie 1673. După moartea sa, mânăstirea a continuat să primească danii și să achiziționeze moșii și vii sub conducerea Egumenului Veniamin.
Donatori notabili, precum familia Buzescu, au contribuit la dezvoltarea mânăstirii, iar Şerban Vodă Cantacuzino a confirmat oficial că mânăstirea a fost ctitorită de Episcopul Serafim.
Locuitorii din Slatina au mărturisit, prin diverse donații, că mânăstirea a fost fondată de Episcopul Serafim, ceea ce a fost recunoscut oficial și de autorități.
Egumenul Veniamin a primit donații pentru mânăstire, iar în 1683 Necula a donat proprietăți mânăstirii. Aceasta subliniază contribuția importantă a Episcopului Serafim și Egumenului Veniamin la dezvoltarea mânăstirii.
În 1687, Filotei devine egumen și se ocupă de apărarea proprietăților mânăstirii. Donatori precum Voica și Constantin Vodă Brâncoveanu confirmă ctitoria Episcopului Serafim și contribuie la dezvoltarea mânăstirii.
De-a lungul istoriei sale, Mânăstirea Strehareț a fost devastată de turci, incendii, cutremure și regimul comunist, dar a supraviețuit datorită sprijinului oamenilor credincioși și vrednici. Cu sprijinul credincioșilor, mânăstirea a fost restaurată și pelerinii pot acum să se roage în liniște. Biserica și două ziduri sunt martorii istoriei sale bogate.
Biserica Mânăstirii Strehareț este de dimensiuni mici, cu plan dreptunghiular alungit și un turn-clopotniță deasupra pronaosului, cu ziduri groase care susțin structura. Naosul bisericii, luminat de două ferestre, este despărțit de pronaos și altar prin structuri zidite, iar altarul este cilindric la interior și poligonal la exterior, luminat de o fereastră spre răsărit.
Accesul în turla bisericii se face pe o scară de lemn, dar nu există indicii că aceasta ar fi fost folosită pentru un clopot. Intervențiile ulterioare au modificat structura inițială.
Fațadele bisericii sunt simple, împărțite în două registre de un brâu. Decorația exterioară și proporțiile zvelte contribuie la impresia dominantă a bisericii în ansamblul mânăstirii.
Cutremurele din 1940 și 1977 au afectat biserica, iar frescele au fost parțial degradate. Restaurările din 1982 și lucrările ulterioare au contribuit la păstrarea și întreținerea lăcașului de cult. Între 2000-2008, preotul Cristian Stoica a realizat diverse lucrări de renovare și modernizare a bisericii, culminând cu resfințirea acesteia în 2006.
Din 2008, sub conducerea maicii starețe Irina Niculescu, mânăstirea a fost extinsă și modernizată, oferind în prezent un loc de viețuire pentru trei monahii.
Sursa: www.episcopiaslatinei.ro
