Rezervația complexă, geologică, floristică și faunistică, situată la 26 km de orașul Gheorghieni și 35 km de Bicaz, acoperă o suprafață de 935,30 ha. Cheile Bicazului, formate prin eroziunea râului Bicaz și afluenților săi, conectează Moldova și Transilvania. În amonte de chei se află Lacul Roșu, format în 1837 prin blocarea Văii Oii de către un perete prăbușit al Muntelui Suhard. Bicazul și afluenții săi au inundat pădurea, formând lacul în care se văd tulpini pietrificate de brazi și molizi. Valea este formată din roci calcaroase și conglomerate și este străjuită de munți ca Ghilcoșul și Suhardul Mic.
Cheile Bicazului și Lacul Roșu sunt cunoscute pentru relieful pitoresc și bogăția florei și faunei, fiind declarate monumente ale naturii. Plantele endemice notabile includ omagul, barba ungurului, cosacii lui Romer și altele. Fauna include specii rare precum gasteropodul Alopia glauca și lepidopterul Parnassius apollo. Rezervația, cu o suprafață totală de 960,8 ha, are o mare valoare științifică și peisageră, comparabilă cu renumitele chei din Grecia și Elveția, și a fost propusă să devină parc național.
Sursa: Parcuri şi rezervaţii naturale din România, Gheorghe Mohan , Aurel Ardelean , Victor Bortaș ed. Victor B Victor, 2006
