• Fosta Mănăstire Mera
    Fosta Mănăstire Mera © Alex Petrescu

Fosta Mănăstire Mera

Biserică

pe scurt


Pe dealul Merei, drum comunal, la 1 km de DJ Focşani-Andreiaşu
1685
raportează o problemă
Orice sugestie de îmbunătățire a conținutului sau corectare a erorilor este binevenită. Mulțumim!
Atenție nu esti logat!
Fosta mănăstire este situată la cca. 20 de km de Focşani pe istorica vale a Milcovului, râul care despărțea odinioară Moldova de Țara Românească.

Ctitorii, Moțoc şi Ursa boieri din Odobești au ales acest loc pe un tăpşan înconjurat de codrii seculari ai Vrancei, în jurul mănăstirii dezvoltându-se şi satul de azi, Podu Mănăstirii.

Anul 1685 este data de fondare a sfântului locaș pe locul unui alt schit, construit din lemn, al cărui început se pierde în negura istoriei.  Aprobările au fost date de episcopul Ioan de Roman (nimeni altul decât Sfântul Ioan de Râșca şi Secu, ce își află odihna la Mănăstirea Secu).

Perioada respectivă este una de mare emulație duhovnicească în zona Vrancei:

- viețuia la Mănăstirea Vărzăreşti sfânta Teodora de la Sihla;
- organiza viața monahală la mănăstirea Brazi-Panciu sfântul ierarh Teodosie al II-lea al Moldovei;
- activa la Poiana Mărului Sfântul Cuvios Vasile, duhovnic al Starețului Paisie Velicicovschi.

Anul 1685 este şi anul când mănăstirea este cedată voievodului Constantin Cantemir, care în 1694 o închină mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos, după care el moare şi este înmormântat la Iaşi.

Fiul său, Antioh, finalizează lucrările la biserică în anul 1706, iar în 1707 aduce osemintele tatălui său aici, unde rămân până în 1717 când, în urma conflictului turco austriac sunt profanate, iar zidurile sunt distruse parțial. Dimitrie Cantemir îi scria țarului Petru I că osemintele părintelui nostru au fost pângărite.

- 1736 finalizarea zidurilor de incintă de către egumenul Mitrofan Callerghi;
- 1801 realizarea izvorului cu agheasmatar în incintă, de către egumenul Arsenie;
- 1863-1864 a fost supusă secularizării de căt domnitorul Alexandru Ioan Cuza, devenind biserică parohială;
- 1940 şi 1977 afectată de marile cutremure; lucrări de restaurare 1974-1977 efectuate de Direcția Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii;
- 1994, 4 septembrie, resfințirea sfântului locaș şi reluarea restaurării sporadice până în 2014.

Text preluat din istoricul mănăstirii afișat la intrare


Din localitatea Odobești, după străbuirea unei distanțe de aproximativ 10 kilometri, se ajunge la mănăstirea Mera, situată în comuna cu același nume. Construită inițial de Constantin și Antioh Cantemir, aceasta a fost refăcută din piatră și cărămidă în jurul anului 1705, de către ultimul dintre aceștia. La data de 3 mai 1688, Constantin Cantemir emitea un document prin care mănăstirea era înzestrată cu terenuri extinse. 

În 1758, în timpul invaziei tătarilor în Moldova de Jos, mănăstirea a fost jefuită în mod barbar. Arhitectura ei prezintă similitudini remarcabile cu bisericile domnești vechi din Moldova, în special cu cea de la Probota. Restaurată în perioada 1936-1938, aceasta reprezintă un document iconografic semnificativ al familiei Cantemireștilor.

Perimetrul mănăstirii, delimitat de un zid înalt de 3-4 metri, realizat din cărămidă și bolovani de râu, încorporează o incintă dreptunghiulară extinsă. La colțuri, aceasta este flancată de turnuri, unul rotund în partea de sud-est, altul dreptunghiular în partea de nord-est, iar celelalte două de formă poligonală. Accesul în mănăstire se făcea printr-o poartă masivă de lemn, echipată cu o ferecătură din fier, situată sub clopotnița căreia i se adăugase un turn cu scară spiralată, construit din lemn. 

Clădirea mănăstirii, ridicată pe trei nivele, includea 16 încăperi, iar beciurile profunde ale palatului serveau drept depozit pentru provizii. În interiorul incintei, se regăseau cinci camere de zid cu acoperiș din șindrilă și alte două echipate cu o instalație pentru gătit. În partea de est se afla un foișor cu coloană, iar în unghiul nord-estic al incintei se găsea izvorul, captat în anul 1800, pentru care egumenul Arsenie dispusese construirea unui rezervor din lespezi de piatră sculptată și un cerdac deasupra. În centrul acestei incinte se află biserica.

Sursa: București-Suceava și în Nordul Moldovei (Ministerul Turismului, 1977)
Alex Petrescu
4 ani în urmă

COMENTARII

0

4 out of 5 stars

bazate pe 0 comentarii

Review data

Spuneți părerea

Dacă ați vizitat acest loc împărtășiți câteva impresii

scrie comentariu

Recent reviews