Orașul Vălenii de Munte se găsește la o altitudine de 430 m și reprezintă un vechi târg subcarpatic, fiind totodată un centru important în domeniul pomicol.
Datorită poziției sale strategice într-un punct de confluență al mai multor văi, cu menționarea văii Teleajenului ca un vechi drum comercial care lega Brașovul de Țara Românească, orașul s-a dezvoltat într-un cadru natural deosebit. Se presupune că a fost situat pe vechiul drum roman (Văleni-Drajna-Carașu-Slon-Vârful lui Craiu-Tabla Buții-Vama Buzăului-Brașov).
Documentat din 1431, într-o poruncă a domnitorului Dan al II-lea, ca "târg al săcuenilor" și vamă, Vălenii de Munte atrage vizitatori datorită poziției geografice favorabile, liniștii și aerului pur, devenind un centru climatic și turistic apreciat.
Sub aspect istoric, orașul este asociat cu Nicolae Iorga, care în 1908 a fondat Universitatea Populară de Vară și a activat în perioada 1908-1914. În Vălenii de Munte, universitatea găzduia cursuri frecventate de profesori, învățători și iubitori de cultură, atrăgând mari savanți români și personalități științifice străine. De asemenea, aici funcționa și Școala de Arte, unde se preda arta olăritului și fabricarea ceramicii.
În locuința cu balcon unde distinsul om de știință a trăit timp de trei decenii, se menține atmosfera și aspectul din perioada vieții sale.
Această casă, ridicată în secolul al XVIII-lea de polcovnicul Panca, a fost achiziționată de Nicolae Iorga în 1910 de la urmașii acestuia. A fost recunoscută ca monument de arhitectură.
În interior se găsesc mobilier tradițional și obiecte folosite de savantul român, precum biroul și biblioteca, fotografii de familie, documente, manuscrise, cărți rare, miniaturi, omagii de la instituții științifice străine, diverse distincții, un bust realizat de Oscar Han în 1923 și altele; toate aceste materiale oferă o imagine sugestivă a contextului în care N. Iorga și-a desfășurat activitatea.
Nicolae Iorga, absolvent al Facultății de Istorie din Iași la 19 ani, și-a continuat studiile în Paris și Leipzig. La vârsta de 23 de ani, a devenit profesor de istorie universală la Universitatea din București, unde și-a dedicat aproape o jumătate de secol. În timpul activității sale, a revitalizat toate aspectele istoriografiei românești și a contribuit la studiul istoriei literaturii române, în special pentru perioada veche. A avut recunoaștere internațională, primind titlul de doctor honoris causa și fiind membru al unor academii străine. Din 1903 a fost implicat în conducerea revistei "Semănătorul" și ulterior a lansat "Neamul Românesc" din 1906. A avut o carieră diversificată în politica românească, de la deputat și președinte al Camerei, până la ministru și prim-ministru. Tragedia sa s-a petrecut în 1940, când a fost asasinat de bandele legionare la Strejnic, aproape de Ploiești.
Opera sa, vastă și impresionantă, cuprinde peste 800 de volume și 12.000 de articole în mai multe limbi, abordând teme variate precum istoria României, istorie economică, culturală, militară, și istorie universală. În muzeu se păstrează și urme ale activității sale tipografice, producând sute și mii de volume, broșuri și reviste.
O întâmplare notabilă din viața sa a avut loc în Zürich, unde a căutat într-un anticariat cele mai importante lucrări despre istoria popoarelor din sud-estul Europei, iar anticarul i-a oferit "Istoria Imperiului Otoman", scrisă chiar de el.
- Nu mă interesează, a spus savantul.
Curios, comerciantul a propus alte lucrări ale aceluiași autor. Iorga i-a respins oferta, iar în fața acestei refuzuri, anticarul i-a replicat oaspetelui, simțindu-se afectat în amorul propriu.
- V-am oferit tot ce aveam mai de preț. Nu vi se pare că mă ofensați prin refuzul dvs ?
Râzând cu voioșie, Nicolae Iorga i-a elucidat originea confuziei. În ziua următoare, într-una dintre vitrinele anticariatului, se puteau observa în prim plan operele de mare importanță ale savantului, semnate personal de el.
Sursa: București-Brașov pe variante (Ministerul Turismului, 1976)
