Mănăstirea Văratic, situată în județul Neamț, sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei și Bucovinei - Arhiepiscopia Iașilor, este una dintre cele mai cunoscute și vizitate monumente din zonă și cea mai mare așezare monahală feminină din România. Amplasată într-un cadru natural deosebit, la o altitudine de până la 460 m, mănăstirea beneficiază de o climă blândă și un peisaj submontan cu pajiști și păduri de brad.
Istoria mănăstirii începe în jurul anilor 1781-1785, când Monahia Olimpiada, cu ajutorul Duhovnicului Iosif și altor monahii, a fondat o mică sihăstrie. După 1790, așezarea devine schit și în 1839, printr-un hrisov al domnitorului Mihai Sturza, este declarată mănăstire independentă.
Mănăstirea include trei biserici principale: „Adormirea Maicii Domnului” (1808-1812), construită din piatră de râu și cărămidă, în stil eclectic; „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1844), în stil baroc, și „Schimbarea la Față” (1847), ctitorită de Monahia Eufrosina Lazu.
Monahismul, esențial în viața spirituală românească, a fost marcat de perioade de decadență și înflorire. Rugăciunea monahală este fundamentală, fiind considerată o forță care susține Biserica și întreaga lume. Monahii transformă lumea prin propria lor pocăință și lumină interioară, având un impact spiritual profund asupra celor din jur.
Sursa: www.manastireavaratic.ro
