Turnul, situat în cimitirul de pe strada Călugăreni, este singura parte rămasă intactă dintr-o biserică veche construită în 1640, dedicată Sfântului Ierarh Nicolae. Biserica a servit comunitatea ortodoxă până în 1865.
Biserica a fost construită între anii 1640-1645, când comunității ortodoxe i s-a permis ridicarea unui lăcaș de zid, cu condiția ca fiecare credincios român să contribuie financiar și cu două zile de muncă pentru parohia reformată.
Documentele de arhivă arată că ridicarea bisericii ortodoxe a fost permisă cu anumite condiții, cum ar fi plata dijmei către pastorul calvin și restricții legate de înălțimea clopotniței și utilizarea clopotelor.
Pentru a respecta condițiile impuse, biserica a fost construită pe o colină, astfel încât, deși clopotnița nu depășea înălțimea celei calvine, poziționarea topografică făcea ca biserica ortodoxă să fie situată deasupra celei calvine.
În jurul anului 1650, biserica a fost afectată de un incendiu. Deși a fost reparată temporar, starea sa s-a deteriorat, iar la începutul secolului al XVIII-lea a fost nevoie de o renovare completă, finanțată de banul Gheorghe Cantacuzino.
O însemnare din 1721, descifrată de istoricul Nicolae Iorga, confirmă faptul că Gheorghe Cantacuzino a donat fonduri pentru restaurarea bisericii din Deva. Lucrările de renovare s-au încheiat în 1727, iar biserica a fost extinsă spre vest, alăturându-se actualei clopotnițe.
Iconostasul bisericii a fost pictat în stil brâncovenesc de Ioan Zugravul din Deva, dar doar două icoane au supraviețuit până astăzi: “Sfântul Arhanghel Mihail” și “Sfântul Ierarh Nicolae”.
Biserica a servit comunitatea ortodoxă până în 1865, când a fost demolată, iar piatra a fost folosită pentru construirea catedralei actuale. Turnul bisericii a fost renovat în 1945 și a fost inclus pe lista monumentelor istorice din România.
Pe fațada turnului exista o inscripție în piatră cu litere chirilice, dar aceasta a fost îndepărtată în timpul reparațiilor din 1970-1971. Deși această inscripție nu mai există, textul ei fost descifrat de preoţii Laurenţiu Curea şi Alexandru Petreu, dr. Virgil Olariu şi istoricul Silviu Dragomir: "Cu ajutorul Tatălui şi cu îndemnarea Fiului şi cu săvârşirea Duhului Sfânt, s-au rădicat acest turn în zilele Înălţatului Împărat Carol şi fiind Arhiereu Ardealului Măria Sa Domnul Vlădica Ioan şi fiind protopop Ghiorghe Cioca Hinedorean şi s-au rădicat cu cheltuiala Dumnealui răpusatu Todor Grosa, fiind îngropat în sfânta beserică, şi au lăsat pe găzdoaia Dumnealui Giupâneasa Făbian Jujana, cu fiul Dumnealor Ion Grosa şi s-au rădicat de pomana Dumnealor şi a tot neamul Dumnealor.
Cheltuit 406 florinţi valută austriacă şi fiind lângă Dumneaei, Giupân Sabău Mihai şi Giupân Dragoş. Popi au fost: Pop Iştoc, Pop Iosif, Pop Giorgie. Scris-am eu Todor zidar, văleat 1727 Mai 20. Cel care va strica să fie afurisit de Cristos!”
Lăcașul de cult este menționat în mai multe documente istorice și apare pe harta iosefină a Transilvaniei, fiind al treilea cel mai vechi edificiu din Deva, după Cetate și Castelul Magna Curia.
Sursa: www.devacity.ro
